Actualitatea lui Eminescu

Este o problema veche de aproape o suta douazeci si cinci de ani, aproximativ din perioada in care, sprijinit substantial de Titu Maiorescu si de Junimea, Eminescu incepea sa se afirme in poezia noastra. Atitudini de aprobare si de contestare, nu numai in cazul lui Eminescu, au coagulat cateva nuclee de rezistenta in literatura noastra si au contribuit la definirea unor valori. Cred ca putem afirma, dupa trecerea timpului, ca Eminescu este, indiscutabil, una din aceste valori care stau la fundamentul literaturii romane moderne.

Important este faptul ca Eminescu este scriitorul roman caruia i se dedica cele mai multe exegeze, atat in tara, cat si in strainatate. Poate tot atat de important este si faptul ca opera sa este abordata din perspective diferite ale scriitorilor, criticilor literari, lingvistilor, stilisticienilor, sociologilor, politologilor, istoricilor, juristilor. Cred ca putem admite, pornind de aici, ca o trasatura importanta a actualitatii lui Eminescu este, acum, pluriperspectivismul.

De aici se deduce o alta trasatura clara a actualitatii operei sale, anume caracterul global al raspunsului pe care ea il ofera unei epoci. Modelul global al operei eminesciene se afla insa in pericol din alta perspectiva, decat cea a metodologiilor de abordare. Este vorba de pericolul absolutizarii acestui model. Este un proces negativ, care a inceput in 1975, prin exegeza Eminescu sau ganduri despre omul deplin al culturii romanesti, semnata de Constantin Noica. Atunci, caracterizarea a fost insusita unanim de cultura noastra, nu numai de exegeti, ci de un public foarte larg. Motivatia tuturor era una singura si lipsita de pericole: pe scena vietii sociale romanesti aparea un al doilea „om deplin”, in afara celui aflat, atunci, la carma destinelor acelei vieti.

stirilebzi.ro

Cei care prestează activități casnice pot fi plătiți legal! Ce trebuie să faceți

Stirile PROTV

Trupul șoferului a fost secționat și a murit pe loc. Cum s-a produs tragedia de...

Mai mult, concurentul nou venit avea o aureola mitica, incat nimeni n-a indraznit sa-i conteste noua calitate: nici activistii culturali dar nici exegetii. Formula lui C. Noica nu avea insa nici o acoperire, in nici unul dintre compartimentele ei, cu exceptia poeziei. Nu avea nici justificare istorica, ci numai una de conjunctura. Tocmai perpetuarea ei mi se pare a reprezenta pericolul absolutizarii, de care am vorbit anterior. Eminescu este considerat de unii, in continuare, cel mai mare istoric, cel mai mare sociolog, cel mai mare filosof, jurist, chiar cel mai mare astrofizician. Unde sa mai aiba loc, aici, intre atatea superlative, si poezia?!

O alta problema care se ridica este cea a lipsei de precizie a sintagmei „actualitatea (sau inactualitatea) lui Eminescu”. Pentru cine anume este aceasta actuala sau inactuala? Pentru care tip de public? Nu am intalnit nicaieri, pana acum, o statistica, facuta de profesionisti, referitoare la chestiunea in discutie. Exista doar una foarte veche, de la inceputul secolului, in care Eminescu ocupa locul al cincilea, dupa Cosbuc, Victor Eftimiu, Bratescu-Voinesti si Sadoveanu. Nu am avut timpul necesar pentru a lua in discutie si tipurile sau timpurile de lectura.

Pentru mine a reiesit limpede ca nu Eminescu ocupa unul din primele trei locuri la cititorii cu studii superioare, unde probabil, intra in disputa Blaga, Arghezi, Ion Barbu sau Nichita Stanescu. Este iarasi limpede ca absolventii de litere au cu totul alta perceptie si ca preferintele lor se indreapta catre Mateiu I. Caragiale, Eugen Barbu, Marin Preda sau Camil Petrescu. Daca ne indreptam privirea catre absolventii de liceu, probabil ca il gasim pe Eminescu intre primii trei preferati. Este clar ca pe masura ce coboram nivelul studiilor, Eminescu urca in clasament, datorita opiniei impuse de autoritatea didactica. Ceea ce nu inseamna ca Eminescu este actual doar pentru aceasta categorie de cititori.

Cititorul aflat in interiorul unei culturi este predestinat la o lectura marcata de existenta unor valori anterioare, recunoscute, precum orice fapt de cultura, printr-un consens. Aceasta predestinare inseamna atat posibilitatea de aderare, cat si de respingere.Noi suntem predestinati sa ne raportam, intre altele, si la Eminescu, fie cu voia, fie fara voia noastra, fie recunoscandu-l, fie prefacandu-ne ca il ignoram. Pentru mine este limpede ca actualitatea lui Eminescu se masoara, in primul rand, prin actualitatea noastra. Iar actualitatea noastra se rasfrange, in mod direct, asupra modului cum ne raportam la alte culturi.

Dan Manuca – fragmente din interventia sustinuta la dezbaterea Eminescu, de la Uniunea Scriitorilor din Romania – Bucuresti, ianuarie 2000