News Flash:

Micile manii ale geniilor: Mozart si Beethoven isi numarau boabele de cafea, Nabokov scria in picioare

18 Februarie 2014
1365 Vizualizari | 0 Comentarii
Ora la care Beethoven mergea la culcare, serialul pe care Ingmar Bergman il urmarea la televizor si pozitia in care Nabokov obisnuia sa isi scrie romanele se numara printre micile manii ale marilor artisti ce au fost dezvaluite recent intr-o carte publicata in Statele Unite.

Cartea se intituleaza "Daily Rituals: How Artists Work" si a fost scrisa de editorul si romancierul american Mason Currey, potrivit nouvelobs.com.

Desi compozitorul si pianistul Erik Satie purta costume din catifea, manca omlete preparate din 30 de oua si a infiintat Biserica metropolitana a artei lui Iisus Conducatorul, toate acestea nu insemnau decat "praf in ochii boemilor", afirma autorul cartii, pentru ca acelasi compozitor francez mergea 19 kilometri pe zi pana si de la Paris, compunandu-si operele pe drum.

In introducerea cartii sale, Mason Currey il citeaza pe scriitorul V.S. Pritchett: "Mai devreme sau mai tarziu, toti oamenii mari sfarsesc prin a se asemana. Nu inceteaza niciodata sa munceasca. Nu pierd niciun minut. E de-a dreptul deprimant".

Astfel, nu mai pare atat de surprinzator faptul ca cei mai multi dintre artistii de geniu, care au lasat omenirii opere neperisabile, nu erau deloc boemi in viata de zi cu zi si au respectat celebrul sfat dat de Flaubert: "Fii regulamentar in viata ta si obisnuit ca un burghez, pentru a fi violent si original in operele tale".

Hrana, acest simplu carburant al creierului, are adeseori prea putina importanta. Scriitoarea Patricia Highsmith traia cu votca, cereale si ochiuri cu sunca. La micul dejun, Ingmar Bergman manca un fel de fiertura pentru bebelusi, cu un aspect respingator, preparata din iaurt si dulceata de capsuni, in care amesteca un pumn de cererale. Seara, obisnuia sa urmareasca la televizor serialul "Dallas".

Putini dintre ei s-au ilustrat printr-o activitate zilnica intensa sau prin ore lungi de munca, cu o exceptie notabila: W. A. Mozart. La 20 de ani, rutina lui cotidiana, la Viena, era urmatoarea: isi facea coafura la ora 06.00, se imbraca la ora 07.00, compunea pana la ora 09.00. Apoi, dadea lectii de muzica pana la ora 13.00. Urma pranzul. Dupa-amiaza, fie dirija un concert, fie continua sa compuna pana la ora 21.00. O vizita apoi pe verisoara lui Constance, se intorcea acasa la ora 23.00, compunea inca putin si mergea la culcare la ora 01.00. Dupa cinci ore de somn, totul reincepea a doua zi.

L. V. Beethoven avea o viata mai usoara: se trezea in zori, bea o cafea (preparata din exact 60 de boabe pentru o ceasca), apoi incepea sa lucreze. Lua un mic dejun usor, se plimba toata dupa-amiaza si seara, lua cina in oras si urmarea un spectacol sau lua o cina linistita acasa. Mergea la culcare cel mai tarziu la ora 22.00.

Aceasta rutina elementara, ce consta in a lucra de dimineata si o plimbare pe jos dupa-amiaza, se regaseste si in cazul altor artisti. Benjamin Britten proceda astfel, la fel si G. Mahler, spre nefericirea Almei, sotia sa, care trebuia sa se ocupe de gospodarie si se plangea spunand ca a fost retrogradata la functia de guvernanta. Inspiratia le venea adeseori in timpul mersului pe jos. Beethoven lua mereu cu el un stilou si coli de hartie, cand se plimba prin padurile din jurul Vienei, iar S. Kierkegaard, dupa ce se intorcea din plimbarile sale, incepea adeseori sa scrie, fara sa-si dea jos palaria si paltonul.

Altii, precum E. Hemingway, scriau intotdeauna in picioare. V. Nabokov incepea in picioare, apoi se aseza la masa si isi termina romanele scriind culcat. Putini sunt aceia care sa fi practicat un sport mai "violent" decat mersul pe jos, cu exceptia Lordului Byron, care facea box si practica echitatia, si, surprinzator, a lui J. Miro. Pictorul suprarealist si visator era un adept fervent al boxului, al curselor de cai si al meditatiei "yoga mediteraneene".

Unul dintre principalele ingrediente ale geniului este energia pura, iar ea presupune o sanatate buna si autodisciplina. Haruki Murakami scrie dimineata, alearga sau inoata (uneori ambele) dupa-amiaza si merge la culcare in fiecare seara la ora 21.00. Dupa parerea sa, "forta fizica este la fel de indispensabila ca sensibilitatea artistica".

Artistii boemi cu termperament autodistructiv pot avea si ei creatii durabile in timp, insa ei sunt destul de rari. In privinta stimulentelor, acestea erau invariabil ceai si cafea, arareori alcool si chiar mai rar alte substante. H. de Balzac bea 15 cesti de cafea pe zi, la fel ca Voltaire. Medicului sau, care il punea in garda contra acestei otravi cu efect lent, filosoful ii raspundea cu malitiozitate, rugandu-l sa nu-si faca griji prea mari pentru el, intrucat el bea cafea de 70 de ani.

Prefera, totodata, sa lucreze culcat in pat. La fel ca R. Descartes, care detesta sa se trezeasca dimineata devreme, chiar daca a acceptat postul de profesor de filosofie al reginei Christina a Suediei: i s-a ordonat sa fie pregatit pentru a-si incepe cursul la ora 05.00, dar a murit de pneumonie la cateva saptamani dupa ce acceptase acel post.

Thomas Mann adora si el somnul: se trezea la ora 08.00, dormea o ora dupa-amiaza si mergea la culcare la miezul noptii. Richard Strauss dormea si el 10 ore pe noapte. Rezultatele acestei autodiscipline burgheze si ale acestei vieti guvernate de principiul mersului devreme la culcare sunt clare: multi dintre aceia care au urmat acest regim au fost pe cat de prolifici pe atat de geniali, de la Bach la Balzac si pana la C. Dickens.

Francis Scott Fitzgerald scria pana la 30 de pagini pe zi. Nu este departe de nivelul Barbarei Cartland, insa acest detaliu nu i-a afectat calitatea prozei. M. Proust, ca un fapt singular, dormea toata ziua si scria noaptea, lungit in pat, sprijinit intr-un cot, la lumina unei lampi verzui. Este reteta perfecta pentru durerile de spate, oboseala oculara si alte dureri. "Dupa 10 pagini, ma simt distrus", spunea celebrul romancier francez, care suferea si de astm.

Samuel Johnson era si el un scriitor nocturn, ca si F. Kafka - din necesitate - si G. Flaubert. Acesta incepea sa scrie abia dupa ora 21.00, petrecandu-si restul zilei plimbandu-se, mancand si aplicandu-si pe cap o lotiune despre care credea ca ar putea sa il scuteasca de calvitie. Era fericit daca scria doua pagini pe saptamana. James Joyce, prins in scrierea romanului "Ulise", pare a fi singurul care lucra dupa-amiezele.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

beethoven ingmar bergman nabokov carte erik satie benjamin britten
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Fun.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1414 (s) | 25 queries | Mysql time :0.015959 (s)